După 25 de ani de la producerea exploziei nucleare din Ucraina, sute de oameni retrăiesc cu groază ziua în care acel eveniment le-a schimbat viaţa. Foşti „lichidatori" sau femei gravide în acea perioadă îşi amintesc cu groază de accidentul care i-a schilodit şi le-a omorât copiii.

Ion Lazăr este invalid de gradul I, iar în fişa medicală, la rubrica diagnoză e scris: „Cernobîl". În 1986, când s-a produs tragedia nucleară din Ucraina, bărbatul avea 23 de ani. A fost chemat de urgenţă la Comisariatul militar din Chişinău şi i s-a spus că va fi dus la exerciţii militare în această ţară.

„Niciuna dintre cele 50 de persoane care au fost adunate în acea zi la Ialoveni nu ştia că urma să participăm la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl", povesteşte Ion Lazăr.

„BEAM ȘI SPIRT DIN CLEI"

„Singurul lucru pe care ni l-au spus înainte de a începe lucrul a fost că peste două zile vom avea dureri insuportabile de cap, dar să nu ne adresăm la punctul medical că nu au ce să ne facă", îşi aminteşte bărbatul.

„Lucram îmbrăcaţi în haine militare. Ni se dădea câte un respirator pe zi care seara arăta de parcă ar fi fost trecut prin iod. Ne-au dat dozimetre ca să măsurăm nivelul de radiaţie, dar ni le-au luat peste trei zile. În registre notau un nivel de radiaţie admisibil ca să ne ţină acolo cât mai mult timp posibil", mai spune Ion Lazăr.

Timp de o lună, cât s-a aflat acolo, bărbatul a spus că doar o singură dată li s-au dat salopete speciale împotriva radiaţiei, dar le-au fost luate peste două zile. „Vin nu ni se dădea. Unii obţineau spirt din clei care urma să fie pus pe marginea drumurilor ca să nu se răspândească radiaţia. Un tânăr a băut într-o seară astfel de spirt, s-a culcat şi nu s-a mai trezit", povesteşte bărbatul. Condamnând sute de moldoveni la imagini şi amintiri sluţite, Crenobîl a omorât sute de copii ce urmau să se nască în