Documentele de arhivă arată că autorităţile sovietice au luptat în permanenţă împotriva religiei, distrugând sute de biserici şi împuşcând preoţii, dar Biserica a reuşit să reziste graţie credincioşilor.

Comunismul a dus o luptă cruntă cu religia, pornind de la postulatul lui Karl Marx că aceasta ar fi „opiu pentru popor". Religia era o piedică serioasă pentru proliferarea unei „credinţe" laice, pervertite, cum era comunismul. Imediat după Revoluţia bolşevică din 1917, s-a început promovarea unei politici de exterminare a preoţilor şi credincioşilor, au fost jefuite şi pângărite zeci de mii de biserici, cărţile sfinte fiind aruncate pe rug. Biserica Ortodoxă rusă a fost restabilită în plin război cu germanii, în 1943, resuscitându-se astfel patriotismul rus de tip mesianic, din arsenalul ţarist. În paralel cu reabilitarea Bisericii Ortodoxe Ruse au fost reabilitaţi şi marii comandanţi de oşti ai imperiului ţarilor - Suvorov, Kutuzov şi alţii.

CONFRUNTARE DE IDEI

Creştinii percepeau ideologia comunistă ca pe o idee eretică, îndreptată împotriva fundamentelor etico-morale ale societăţii. Mai exact, dacă vorbim de Rusia, comunismul s-a impus acolo ca o sectă a unei minorităţi şi pentru a obţine câştig de cauză, a atacat valorile esenţiale ale societăţii vechi, precum ar fi relaţiile de familie, predicând divorţul şi libertinajul sexual (a se aminti aici rolul jucat în acest sens de Alexandra Kollontai, dar nu numai).

Populaţia a fost îndemnată să fie intolerantă faţă de alte idei decât cele aprobate de partid şi să lupte necruţător, inclusiv prin violenţă fizică, împotriva reprezentanţilor claselor „burgheze", fiind vorba de intelectuali, ţărani înstăriţi sau întreprinzători liberi, fără de care nu poate funcţiona o societate normală, democratică.

Înverşunarea comuniştilor contra religiei şi a Bisericii era determinată de faptul că aceste c