Există lucruri despre care nu se vorbeşte. Subiecte tabu. Odatăfixate în memoria colectivă, evenimentele sunt idealizate detrecerea anilor, transformându-se în mituri şi legende. O astfel delegendă este "Craiova Maxima". Sintagma inventatăde Adrian Păunescu - poetul de curte al familiei Ceauşescu şi omulcare a vegheat din umbră la ascensiunea formaţiei din Bănie în anii70-80 - a devenit poate cel mai important brand al Olteniei.

Construită din talent şi efort, Universitatea Craiova de acum treidecenii a intrat în istoria fotbalului nostru drept prima echipăcare a reuşit să străpungă plafonul mediocrităţii, calificându-seîn semifinalele Cupei UEFA - ediţia 1982-1983. Dintotdeauna, despreexcepţionala generaţie care a inspirat cel mai frumos imn alfotbalului nostru, "Campioana unei mari iubiri",s-a vorbit numai la superlativ. Tocmai de aceea, episodul de faţăal serialului "Blaturile fotbalului românesc" estegreu de scris. E greu ca oamenii să afle acum, după atâţia ani, căîntre o poezie care cânta Universitatea şi două intervenţii lafederaţie, Adrian Păunescu tuna şi fulgera în vestiar, acuzându-ipe idolii de mai târziu că vând meciurile.

Evenimentele din acest episod au ca punct de plecare, din nou,memoriile lui Constantin Teaşcă, antrenorul care a petrecut pebanca Universităţii Craiova sezonul 1976-1977. Se conturează,parcurgând capitolul din cartea "Păpuşarii" dedicat perioadeipetrecute în Bănie, o listă impresionantă de meciuri despre careTeaşcă scrie, negru pe alb, că au fost vândute de elevii săi - cutoţii mari vedete ale fotbalului nostru. Aflăm lucruri incredibile:în încercarea de a-i determina pe fotbalişti să joace corect s-auimplicat chiar conducătorii judeţului Dolj şi ai oraşului Craiova!Adrian Păunescu bătea săptămânal drumul de la Bucureşti în Bănie,unde participa la şedinţe. S-au dat afară jucători celebri subacuzaţia că nu-şi