Voinţa copiilor din Periprava de a învăţa este mai mare decât toate urgiile naturii. După ce maşina şcolară s-a defectat, elevii au mers astă-iarnă la şcoală în două remorci trase de un tractor, cale de 14 kilometri, străbătând două păduri. Chiar şi aşa, prin şcolile din satele lipoveneşti micuţii îşi încep şi acum cursurile cu imnul României.
Să ajungă mari în carieră - asta vor copiii Deltei. "Ştiţi ce vor copiii mai mult aici? Să ajungă departe", mi-a zis o fetişcană din satul Periprava. Adelina o cheamă pe fată, are 15 ani şi visează să fie sociolog. Credeam că departe înseamnă distanţa în kilometri. "Nu, în carieră", mă corectează ea. Sunt atât de hotărâţi în visul lor, încât nimic nu-i poate opri. Şi dovada cea mai bună s-a produs iarna trecută, când unica maşină de transport a elevilor din comuna C.A. Rosetti s-a stricat. Cum poţi să mergi altfel 14 kilometri din satul Periprava până la şcoala gimnazială din centrul comunal? Pe jos. Da, au mers şi pe jos, generaţii întregi de elevi.
Dar iarna trecută s-a găsit altă soluţie: cu tractorul şi două remorci. Un fel de trenuleţ pe roţi din cauciuc, dacă ar fi fost o joacă. Dar prin vântul şi zăpada din decembrie nu mai era o joacă. Exact 12 elevi din clasele V-VIII aveau nevoie să ajungă la şcoala gimnazială, toţi din Periprava, satul de la graniţa cu Ucraina, pe braţul Chilia. La ei în sat nu e decât o şcoală primară, pentru cei de până în clasa a IV-a. Zis şi făcut. Pentru cei 12 copii, părinţii lor au adus de acasă saltele şi pături groase. Şi fân. Au pus fânul în cele două remorci, iar peste fân saltelele. Apoi copiii s-au aşezat pe saltele, iar în cele din urmă au fost înveliţi cu pături. Pături groase. Aveau de mers 14 kilometri şi două păduri de străbătut. Sunt de fapt nişte pâlcuri ale Pădurii Letea.
Codrul propriu-zis e mai la sud de Periprava. Dar ce drum! Cum mergi spre C.A. Rosetti, d
