Pe 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobâl exploda în urma unei serii de erori tehnice şi umane. Sute de mii de persoane au lucrat acolo pentru a încerca să ţină situaţia cât de cât sub control. Mineri, soldaţi, tehnicieni au rămas pe loc, cu riscul de a-şi pierde viaţa. Ei sunt lichidatorii de la Cernobâl. (Vezi video)

Acum 25 de ani, explozia unui reactor nuclear în Uniunea Sovietică a dat naştere celei mai mari catastrofe a Planetei. Accidentul de la Cernobâl a contaminat Ucraina, Rusia şi Belarusul, pentru zeci de ani.

A rămâne şi a înfrunta radioactivitatea pentru salvarea de vieţi părea unica soluţie. Gestionarea haotică a acestui accident timp de câteva luni a făcut ca sute de mii de oameni să fie expuşi unor niveluri foarte ridicate ale radiaţiilor. Cei care au muncit acolo pentru a stăpâni incendiul şi pentru a securiza zona au fost iradiaţi masiv.

Dintre persoanele care au muncit fără protecţie împotriva radiaţiilor, multe au murit la două luni de la accidentul nuclear.

Radiaţiile nu au nici culoare, nici miros

Toată munca a fost făcută de mineri, soldaţi şi tehnicieni, inconştienţi în legătură cu pericolul la care se supun şi neavând informaţii asupra riscurilor. În timp ce ei nu puteau lucra mai mult de 60 de secunde din cauza pericolului, unii au muncit la reactorul numărul patru pe o căldură de peste 50 de grade Celsius şi având ca unic mijloc de protecţie măşti împotriva prafului.

În filmul "Bătălia de la Cernobâl", de Thomas Johnson, mulţi dintre cei care au muncit la centrală confirmă că nu au fost informaţi asupra pericolului la care se expuneau.

"Radiaţiile n-au nici culoare, nici miros, nu le simţi. Te dor ochii şi ai un gust de metal, de plumb, în gură", explică German Biélov, sosit la centrală după patru luni de la explozie. El are astăzi cancer