Atraşi de spectacolul de culori oferit de primăvara, bârlădenii au ieşit, cu mic, cu mare, la o plimbare prin parcurile oraşului.

Un vis devenit realitate. De jur-împrejur culorile îşi fac de cap oferind piesaje eclatante. Copiii, ştrengari cum îi ştim, se hârjonesc pe aleile adiate de miresmele îmbătătoare ale florilor abia ieşite din mugur. E multe verde. Un verde frumos, strălucitor, plin de viaţă. Fiecare profită de el cum ştie. Unii, trecuţi de prima tinereţe, îşi mai odihnesc încheieturile pe o bancă. Amorezii, cu sângele fierbând prin vene, îşi încrucişează privirire cu o nepăsare evidentă faţă de ce se întâmplă în jurul lor. Au voie. E primăvară...

Luată de mânuţă, o fetiţă este plimbată de părinţi pe aleile Grădinii Publice

Alt prichindel, mai şmecher, şi-a convis părintele să-l plimbe în cârcă

De jos în sus, doi pomi doldora de flori oferă un peisaj feeric

...de sus în jos, nu mai ştii unde să te uiţi, la fete sau la peisaj

Roşul nu lipseşte nici el din partitura interpretată de culorile florilor

...verdele nu se lasă nici el mai prejos

Bătrânii mai „omoară“ timpul capturând regine...

...alţii, toropiţi de soare, mai trag un pui de somn pe o bancă înconjurată de verdeaţă.

Somnul nu e o opţiune când ştii că ai treabă de făcut

Copacii „plâng“...

...în timp ce florile „râd“ după ce au făcut ochi

Pe iarba primitoare, nepoţica primeşte poveţe de la bunici

Trunchiurile „privesc“ abătute cum prichindeii bat mingea

Întrunire de familie

O printesă zburdă nestingherită pe aleile Grădinii Publice

„Să mut calul, să mut regina?“

Primăvară, primăv