Demisia ministrului a fost provocată de o dezvăluire la Realitatea TV. O cruntă ironie a sorţii a făcut ca, în aceeaşi săptămână în care postul a câştigat o importantă bătălie în războiul pe care îl duce de o bună bucată de vreme împotriva guvernului, acelaşi post TV să fie, probabil, într-o postură jurnalistică cu titlul de premieră mondială: să facă breaking news cu arestarea patronului staţiei, pentru că acesta l-a şantajat şi ameninţat cu moartea pe managerul staţiei.
Am avut parte, din păcate, de încă o dovadă perfectă a principalei piedici în calea intrării noastre în lumea civilizată: dubla măsură. Nu ne putem aplica singuri standardele morale şi profesionale pe care le cerem altora. Cascadele de invective, epitete şi ironii pe care jurnaliştii Realităţii le varsă neobosiţi în fiecare seară în capul a zeci de politicieni au dispărut subit în seara cu pricina. Atunci a apărut brusc jurnalismul pur informativ. Nimeni nu mai avea nicio opinie, toţi relatau rece, imparţial, fapte despre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Dacă dezvăluirea cadavrului figurativ din dulapul ministrului Botiş a încins şi mai mult imaginaţia lingvistică a moderatorilor deja înfierbântaţi, menţionarea cadavrelor deloc figurative îngropate de patronul lor în dealurile Moldovei i-a lăsat pe de-a-ntregul reci, nu le-a inspirat nicio urmă de părere, nicio zvâcnire de dezaprobare. Mă întreb cam cum ar fi arătat relatările jurnaliştilor Realităţii dacă în înregistrarea respectivă ar fi folosit exact aceleaşi cuvinte un om politic, să zicem Traian Băsescu, ca să iau un exemplu absolut la întâmplare... Ar fi avut el parte de acelaşi tratament discret, rezervat, sec?
O parte importantă din mass-media româneşti e prinsă într-o capcană fără ieşire. E obligată să aplice dubla măsură şi să îşi suprime elanurile justiţiare la uşile patronilor. Dacă ar fi doar capcana ei, ar fi
