Foto: Thinkstock Cezariana este naşterea unui copil prin mijloace chirurgicale, printr-o incizie la nivelul abdomenului şi apoi al uterului. Cezariana este sau ar trebui să fie doar o alternativă la naşterea pe cale naturală, vaginală, atunci când situaţia mamei sau fătului o impune. Indiscutabil, cezariana a salvat nenumărate vieţi, a îmbunătăţit starea mamei şi a nou-născutului şi a dat şansă unor femei cu patologie încărcată să devină mame.
Recomandări
Cezariana nu se limitează la o simplă tehnică chirurgicală, aici intervenind şi progresele neonatalogiei sau terapiei intensive de asistare imediată a copilului la naştere, perfecţionarea metodelor de anestezie, de supraveghere a sarcinii pe toată durata ei şi a fătului în timpul travaliului etc. Cu toate acestea, cezariana, chiar dacă e accesibilă, nu trebuie privită ca o alternativă curentă, banală a naşterii pe cale vaginală, ci una extremă, care comportă totuşi riscuri pentru mamă şi copil şi nu trebuie folosită abuziv. În SUA, ţara cu un număr-record de astfel de operaţii, există o organizaţie, ICAN, formată din cadre medicale şi activişti, care îşi propune să îmbunătăţească sănătatea mamei şi copilului atenţionând spitalele, dar şi femeile, viitoarele mame, în legătură cu pericolul cezarienelor inutile şi posibilitatea (care de multe ori nici nu mai este luată în calcul) naşterii pe cale naturală, chiar şi după o cezariană. Anual, luna aprilie este dedicată în întreaga lume atragerii atenţiei asupra limitelor cezarienei, conştientizării importanţei acestui subiect!
Din Antichitate
Contrar anecdotelor istorice, numele de cezariană nu vine de la împăratul Iulius Cezar, ci pur şi simplu din verbul latin caedo (a tăia). Asta în primul rând pentru că în Antichitate şi mai târziu în Evul Mediu, cezariana era într-adevăr practicată pentru salvarea copilului, dar numai dacă
