Iluzioniştii folosesc un truc simplu: îţi flutură o panglică colorată într-o mână, în timp ce cu cealaltă ascund rapid moneda care va apărea apoi de te miri unde.
Trucul e folosit adeseori şi în politică. În urmă cu aproape 22 de ani, fuseseră inventaţi "teroriştii care trăgeau din orice poziţie". Atenţi la aceştia, cei mai mulţi români n-au băgat de seamă (decât târziu) cum grupul Iliescu-Militaru preia fain-frumos puterea. Nu-i mare filosofie la mijloc, dar metoda a funcţionat mereu.
Uitaţi comparaţia cu teroriştii, e prea dură! Reţineţi însă ideea că în politică există tot felul de scamatori: unii mai pricepuţi, alţii ba. În ceea ce-l priveşte, Traian Băsescu e un maestru, un adevărat Iosefini politic. Arta lui constă în faptul că până şi aceia care ştiu că le e fatal să privească mâna cu panglica sfârşesc prin a o face; iar atunci nici nu mai contează dacă s-au prins sau nu că au de-a face cu un truc.
Să ne înţelegem din capul locului: avem o Constituţie cu hibe, făcută anume aşa (sau din prostie). În textul votat în 1991 găsiţi explicaţia numeroaselor blocaje ulterioare. Constituţia României, departe de a fi perfectă, trebuie modificată, şi asta încă din temelii. Ar trebui să optăm (în cunoştinţă de cauză) ori pentru o republică parlamentară, ori pentru una prezidenţială (în condiţiile în care nu s-a discutat niciodată serios despre monarhia constituţională). Semiprezidenţialismul a adus prea multe ambiguităţi.
În oricare situaţie, alineatul 1 al articolului 84 (partea care spune că, "în timpul mandatului, preşedintele României nu poate fi membru al unui partid") implică prea multă ipocrizie pentru a fi păstrat. Mai nou, ni se sugerează că, tehnic, prevederea cu pricina e respectată întocmai, întrucât preşedintele Traian Băsescu nu are carnet de partid. Dar nu asta vrea să spună Constituţia. Atunci când s-a introdu