Din punctul de vedere al omului de rând, problema cu ieşirea României din recesiune - problemă controversată şi cu mai mare încărcătură politică decât cu importanţă economică - se punea, de fapt, în termenii ieşirii din austeritate! Din austeritatea impusă în ultimii doi ani şi care a culminat cu reducerea salariilor bugetarilor, cu amputarea multor progame sociale şi cu majorarea severă a TVA.

Ieşirea din recesiune nu se suprapune cumva cu ieşirea din austeritate, aşa cum au aruncat laţul guvernanţii.

Dincolo de orice altceva este vorba de un defazaj în timp între momentul ieşirii din recesiune şi momentul în care o revenire a economiei se poate simţi şi în buzunarele oamenilor. Defazajul este obiectiv şi, în funcţie de situaţie, poate dura între şase-şapte luni şi un an! În cazul în speţă - România 2011 - s-ar putea să fie vorba de decalajul de timp cel mai mare. Pentru că, pur şi simplu, revenirea este extrem de firavă şi nu există, tot în mod obiectiv, din ce să mai ajungă ceva şi în buzunarele oamenilor! În fond, pentru ieşirea din austeritate se contează pe resursele nou-create de creşterea economică după ieşirea din recesiune.

În cazul României 2011 există însă un noian de probleme care amână pe termen îndelungat ieşirea din austeritate sau chiar se opun unei asemenea ieşiri. Despre acestea nu prea se vorbeşte, dar există şi atârnă extrem de greu.

Nu s-a bucurat de cuvenita atenţie o declaraţie, în plină dispută cu privire la ieşirea din recesiune, venind din partea Consiliului Fiscal, un fel de jandarm pus intern de către FMI pe capul Guvernului de la Bucureşti. În declaraţie se spune nu numai că ieşirea din recesiune nu este tocmai fermă şi consolidată, ceea ce ştia toată lumea, dar şi că România se află cu restructurarea, reforma sau ajustarea (cum vrem să-i spunem), adică mai precis cu tăierile, doar la jumătatea drumului. Lista es