Emil Proşcan, primarul oraşului prahovean, vorbeşte de parcă dictatura n-ar mai fi căzut fără mizileni. Şi asta deşi, „când era miting la Bucureşti, eu tăiam porcul“. La fabrica de saltele „Relaxa“, aflată la periferia Mizilului, muncitorii au trăit sub teroarea ameninţărilor că vin teroriştii să-i masacreze. Dar n-au venit.
Nu avem câtuşi de puţin intenţia să glumim atunci când vom afirma că una dintre marile noastre dorinţe a fost să scriem despre Revoluţia de la Mizil. Aşa cum Geo Bogza şi-a dorit atât de mult să vadă cum trăiesc, la ce visează, cum iubesc şi cum mor oamenii din Mizil, şi noi ne-am dorit să aflăm cum au luptat mizilenii în decembrie 1989.
Citiţi şi:
Revoluţia de la Ploieşti: a murit un om de frică
A fost greu. La Mizil nu există o asociaţie, şi pe oricine întrebam zicea că nu ştie nimic şi ne îndruma către primarul oraşului. Despre acesta se spune că şi-ar fi întocmit şi dosar pentru obţinerea unui certificat de revoluţionar. Traseistul politic Emil Proşcan, acum în PSD şi edil al Mizilului, patronează oraşul de peste 12 ani şi nu vrea în ruptul capului să accepte că urbea sa ar fi uşor bagatelizată în literatură. „Mizilul ironizat? Nici vorbă. Unde? Cine? Geo Bogza? Poate Caragiale un pic, dar Geo - nu.
El şi-a dorit dintotdeauna să viziteze Mizilul şi a fost impresionat că şi-a atins visul. La Mizil sunt oameni normali, nu putem să spunem că s-a răsturnat şi aici vreo căruţă cu ceva". Normali sau nu, cetăţenilor din Mizil nici nu le-a trecut prin cap să se ridice împotriva lui Ceauşescu. La 21 decembrie 1989, când la Bucureşti se dădeau lupte grele cu forţele de represiune, mizilenii se luptau cu porcii prin bătături. „Pe 21, când a fost mitingul la Bucureşti, eram la tatăl meu, tăiam porcul.
Dădusem drumul la televizor. Şi când s-a întrerupt emisiunea, am început să strig: «Gata, a picat Ceau
