De regulă, de Sărbători, până şi cei mai demenţi şi mai cinici guvernanţi lasă poporului pe care-l jupuiesc o fărâmă de linişte şi de speranţă. Nu-i cazul echipei Boc, dar şi al altor instituţii de care depinde soarta românilor. De regulă, de Sărbători, până şi cei mai demenţi şi mai cinici guvernanţi lasă poporului pe care-l jupuiesc o fărâmă de linişte şi de speranţă. Nu-i cazul echipei Boc, dar şi al altor instituţii de care depinde soarta românilor.

Chiar de Paşti, au avut grijă să anunţe alte şi alte măgării. Unei populaţii cu veniturile (salarii, pensii, ajutoare) deja dijmuite şi apoi îngheţate, ca şi firmelor puse la pământ printr-o incapacitate incredibilă de a gestiona ţara, de a relansa economia, Guvernul le spune că trebuie ca, în perioada imediat următoare, să se aştepte la “sporiri neprevăzute” de taxe şi impozite, ca şi de preţuri. Cum, adică, “neprevăzute”? A fost şi-n România vreun cataclism? A fost moneda naţională ţinta unor atacuri fără precedent ale speculatorilor financiari? Nici una, nici alta, dar mai e puţin şi se va redescoperi fumăritul fanariot. Atunci, pe ce s-a bazat bălmăjeala lui Boc privind ieşirea din recesiune şi ca şi certa creştere economică? Pe aceeaşi incompetenţă ca mai toate actele guvernării. Dar şi pe o atitudine mult prea pasivă, oricum drapată cu discursuri docte, dinspre BNR. A mai căzut şi alt mit, trecerea la Euro, de la 1 ianuarie 2015. În programul de convergenţă tocmai trimis la UE, Guvernul nici nu mai aminteşte de acest termen, probabil că şi zvonurile privind 2017 sunt simple zvonuri, fără un fundament economic.

Din eşec în eşec, Boc tropăie mai departe pe răbdarea românilor, pe care o crede de gumă. Singura noţiune economică pe care o ştie e “a tăia veniturile populaţiei”, în corelare cu a prădui Bugetul public în folosul propriului partid şi al clientelei. Ba şi al său personal, în ultima vreme bântuin