Astăzi FC Barcelona se va întâlni pentru a treia oară – în doar zece zile – cu Real Madrid. Doar miza financiară enormă a acestei semifinale şi tactica obstructivă a echipei antrenate de José Mourinho ne pot priva de spectacolul la care pura întâmplare ne-a îndreptăţit.
Sub imperiul ultimelor rezultate înregistrate la meciurile dintre cele două echipe, cei care ţin cu Barcelona şi-ar putea dori ca pe tabela de scor să fie reportate măcar câteva dintre golurile acelui 5-0 de astă toamnă sau acelui 6-2 de acum două sezoane. Au fost scoruri record pentru El Clasico, care au întărit şi omagiat – prin proporţiile lor neverosimile - reuşita istorică a Barcelonei: convertirea unei alergături haotice, începută pe stadioanele înnămolite ale secolului XIX, într-un desăvârşit spectacol coregrafic. Acesta este serviciul pe care Barcelona l-a adus fotbalului, serviciu pentru care microbiştii din toată lumea vor rămâne pentru totdeauna datori clubului din Catalonia.
Pe internet, poate fi găsită o poză cu adolescentul Andrés Iniesta. A fost făcută în urmă cu 12 ani. Micuţul Iniesta – purtând banderola de căpitan al echipei de juniori şi înotând în echipamentul blau-grana - primeşte trofeul unui turneu organizat cu ocazia aniversării centenarului FC Barcelona. Era anul 1999, iar echipa de seniori îl avea ca antrenor pe Van Gaal. Olandezul conducea un lot poate la fel de valoros pe cât e cel de azi - cu Rivaldo, Figo şi Kluivert în linia de atac – dar cu reuşite mai modeste. Barcelona din vremea aceea era un colectiv capricios, rigid, prăbuşit sub greutatea propriilor nume. Ulterior, avea să se dezintegreze cu păcatul de a nu fi obţinut, pe plan european, rezultatele aşteptate de cei care o vegheau din tribune.
Fotografia micului Iniesta, intimidat de greutatea cupei pe care trebuie să o ţină în mâini, e printre cele mai accesibile mostre documentare ale trecutului Bar