Mugurel Stoiculescu s-a împuşcat în cap, la 30 decembrie 1989. El luase decizia cu o săptămână înainte, după fuga dictatorului. Soldat în termen, tânărul de 19 ani a scris în biletul de adio că doar moartea îl mai poate elibera. Apoi a început să citeze din Calistrat Hogaş şi din George Topârceanu.
La Ploieşti, Revoluţia a creat contextul unei morţi atipice, o sinucidere cu accente gotice, coborâtă din literatura fantastică franceză, dar şi din lirica românească. Soldatul craiovean Mugurel Stoiculescu (19 ani) era militar în termen la UM 01591 Ploieşti. Pe 30 decembrie, la ora 15.00, el a fost trimis într-un post de observaţie din Întreprinderea Frigoriferul. Ar fi trebuit să-şi încheie tura la ora 19.00. După ora 20.00 însă, criminaliştii Florin Olteanu şi Gheorghe Manafu erau anunţaţi că Revoluţia a mai făcut o victimă.
Citiţi şi:
Revoluţia de la Mizil
Revoluţia, acaparată de cei „mai doxaţi"
Revoluţia de la Ploieşti: a murit un om de frică
La ora 21.00, cei doi l-au găsit pe Mugurel în postul de pază de la etajul al doilea, la capătul unor scări, cu capul în piept. Era pe un scaun cu spetează, lângă caloriferul rece pe care îşi lăsase mănuşile. Pe podea zăcea un pistol-mitralieră cu siguranţa în poziţie foc cu foc şi cu un cartuş tras. Pe masă, Mugurel îşi aşezase casca. A lăsat câteva pagini scrise de mână, asumându-şi gestul fără să dea însă o explicaţie. Detaliile morţii sale, identificată în amănunt de anchetatori, au dus la concluzia că tânărul s-a sinucis. Examenul medico-legal a confirmat acest lucru.
Cartuş pe ţeavă
Una dintre mărturiile despre cazul soldatului Mugurel Stoiculescu îi aparţine unui coleg de unitate, Mihai Stănăşel, tot din Craiova. Declaraţia sa apare în „Dosarele Revoluţiei", puse la dispoziţie de Asociaţia „21 Decembrie 1989", condusă de Teodor Mărieş. „Începând cu data de 25 de
