- Comentariu - nr. 770 / 27 Aprilie, 2011 La Carta, acolo, unde, in apropiere, drumul de asfalt sta sa-si inceapa greul urcus spre spectaculosul Transfagarasan, o biserica evanghelica-cetate fortificata, cu zidurile in ruina, aminteste de calugarii cistercieni, asezati aici incepand cu anul 1202. Faptul ca acest vechi sit istoric si de cult religios este traversat de apele repezi ale raului de munte vine sa confirme existenta uneia dintre traditionalele indeletniciri ale calugarilor cistercieni, aceea de iscusiti constructori ai unor complexe hidraulice de mestesug si de tehnica populara. Indemanarea si arta lor a fost preluata si perfectionata de taranii mai tuturor asezarilor de munte din Transilvania, iar mai apoi si de cei din alte tinuturi romanesti de peste munti. Acestia au amenajat, pe cursurile de ape, mori cu pietre grele pentru macinatul cerealelor, valtori si pive pentru indesatul straielor tesute din fire de lana; joagare si ferastraie pentru prelucrarea bustenilor si, ceva mult mai tarziu, mici si rudimentare hidrocentrale electrice in sate precum Lisa, Harseni, Toderita, Rausor, Ileni, Copaceni, Sambata de Sus si Dragus. Asemenea complexe hidraulice se mai gasesc si astazi presarate de-a lungul si de-a latul intregului lant muntos Fagaras, Cindrel, Parang, Lotru si Lotrioara. Dealtfel, un astfel de complex hidraulic taranesc a fost adus, de curand, in Muzeul ASTRA din padurea "Dumbrava Sibiului”. El provine dintr-o vestita asezare etnografica si de oierit a Marginimii Sibiului: comuna Gura Raului. La singurul canal hidrotehnic al complexului sunt racordate doua valtori. De asemenea, un intreg sistem de pive cu dispozitive de "batut” tesaturile cu maiul de lemn cu coada, o darsta formata din cosuri din nuiele si din scanduri pentru "desparuit” si "tras”. Acestea fac ingrosarea si inmuierea fina la pipait si purtat a tesaturilor voluminoase si grele, lu