La aproape un secol de viaţă, fostul învăţător citeşte ziarul fără ochelari, urcă treptele „mai repede decât liftul", îşi găteşte singur şi are o sănătate de fier. Ponderarea este secretul acestuia.
La 99 de ani, Traian Ghinescu este ultimul supravieţuitor al unei generaţii de învăţători şi profesori pentru care şcoala şi copiii au fost mereu primul loc. S-a născut în 1912, în satul Ciochina, din judeţul Ialomiţa, dar se consideră un fiu al Prahovei pentru că aici a învăţat şi şi-a desfăşurat aproape întreaga activitate didactică.
„M-au iubit copiii şi părinţii lor deopotrivă de mult pentru că nu am fost niciodată de acord cu brutalitatea. Pe elevi i-am considerat întotdeauna nişte oameni mari, în devenire, pentru care am simţit o responsabilitate imensă", spune fostul dascăl.
A predat opt ani în satul Doina Cândreni din Bucovina, a luptat patru ani pe front, ca vânător de munte, iar din 1945 şi până la pensie a fost învăţător, director şi profesor de geografie şi muzică în satul prahovean Corlăteşti. Şi acum, în fiecare lună, trece pe acolo, cu bomboane şi portocale pentru copii.
"Fruntaş" în alfabetizare
Chiar şi comuniştii i-au recunoscut meritele, acordându-i titlul de "fruntaş în muncă la alfabetizare". „Fiind la ţară, foarte mulţi oameni nu aveau carte. Am reuşit să-i aduc în clasă şi să-i determin să înveţe să scrie şi să citească. Dacă ar fi să-i adun, copii şi adulţi, ar fi câteva mii", spune cu mândrie învăţătorul.
La 99 de ani, o zi din viaţa lui Traian Ghinescu decurge aproape ca în tinereţe. Citeşte ziarul şi „Magazinul istoric", are grijă de florile de pe balcon, îşi găteşte, se plimbă, urcă şi coboară treptele cu o sprinteneală de invidiat. Secretul longevităţii lui este, pe lângă o sănătate de fier, ponderarea. „Niciodată nu am băut tot ce aveam pe masă şi nu am fumat decât o jumătate dintr-o ţigară", sp
