Încă din momentul în care și-a depus demisia din funcția de ministru al Muncii, am scris că Ioan Botiș nu poate invoca în favoarea sa termenul ”onoare” (mai exact, ”demisia de onoare” – mă rog, poate spune așa ceva, dar cu riscul de a stârni zâmbete condescendente și de a da o măsură suplimentară pentru evaluarea nesimțirii de care este capabil).

Agenția Națională de Integritate (ANI), după realizarea propriei anchete, vine să certifice faptul că a vorbi de vreo ”onoare” în cazul Botiș e pur și simplu ficțiune. Că problema nu e doar una de integritate și moralitate, ci una care lovește cu pumnii încleștați la poarta penalului. Motiv pentru care ANI a și sesizat Direcția Națională Anticorupție (DNA), oferindu-le argumente procurorilor pentru ancheta penală.

Iar acuzațiile ANI sunt dintre cele mai diverse: distribuirea de fonduri publice de către o agenție din subordinea ministerului pe care îl conducea către o asociație al cărei membru fondator este; remunerarea soției și a diverșilor apropiați, consilieri și foști colegi din aceste fonduri publice; ignorarea faptului că asociația în discuție nu era eligibilă pentru fonduri europene, neavând experiența necesară și, în momentul aprobării finanțării, neavând nici măcar în obiectul de activitate prevăzute activitățile pentru care a câștigat acele fonduri europene; închirierea apartamentului proprietate personală asociației și neînregistrarea contractului de închiriere la Direcția de Finanțe Publice.

Ce avem aici? O sumă de fapte, aparent ”mici” măgării, în realitate acțiuni și demersuri făcute în disprețul legii și al cetățenilor României. Ministrul care și-a asumat un Cod al Muncii, menit (cel puțin în teorie) să impună măsuri care să ducă la reducerea muncii la negru, obținea venituri, dintr-un contract de închiriere, prin care locuința personală devenea ”sală de curs” (!), venituri pe care, însă, n