In urma cu un sfert de veac, dezastrul de la Cernobil devenea semnalul tragerii criptei finale peste sarcofagul diabolic reprezentat de comunism si incapabil sa prinda zorii unei zile a normalitatii. Ultimul suflu al unei oranduiri ucigatoare de trup si suflet isi imprastia peste umanitate, ca un epilogic blestem, miasmele de uraniu, plutoniu si cesiu.
Mutantii de tip proletar nascuti din doctrinele livrate de Marx, Lenin si ciracii lor romani de dupa 1947 au dovedit ca performeaza la capitolele adaptabilitate si forta de regenerare. Extrema stanga revazuta si adaugita si-a aratat chipul respingator in Piata Tiananmen ori a imbracat straie de camuflaj pseudodemocratic, precum in cazul Romaniei de dupa 1990.
In aceasta tara, sansei rare de a intra in salonul libertatii, neverosimile pana atunci, i-au fost puse catusele, iar cheia strecurata in tunica fostului politruc Ion Iliescu. La Cernobil, miile de tone de beton turnate peste puroiul radioactiv al dezintegratului reactor 4 au constituit un paleativ vulnerabil, dupa cum lesne se poate observa.
Patria romanilor "beneficiaza" de o vicleana glazura de stat de drept, permisiva practicilor de haita cleptocrata, care simuleaza exercitiul democratic. Nici macar nu-i este dificil s-o comita. Datele economice, malnutritia morala, marginalizarea valorilor probate, lipsa reperelor de urmat, ca si absenta curajului demnitatii constituie tot atatea motive, daca nu de regres, cel mult de stagnare a societatii.
Cei ce conduc Romania de peste doua decenii raman molipsiti. Ei isi iubesc cu infirmitate tara si poporul alcatuitor. Sunt deschisi frazelor sforaitoare, in care ariditatea continutului si minciuna au valente de parti principale ale vorbirii. Ne aflam intr-o criza acuta de politicieni, dar acuzam o certa inflatie de nonvalori cu apetit la bani, functii, onoruri. Atata pot ei.
