A dori să faci lucrurile cât mai bine, a acorda atenţie micilor detalii, a nu renunţa până când nu este totul “perfect”. Sunt calităţi pe care le apreciem cu toţii şi pe care probabil am vrea să le regăsim la copiii noştri. Există însă un prag, care odată trecut transformă aceste calităţi în caracteristici negative.
Ce înseamnă perfecţionism?
Perfecţionismul este o dorinţă de a face totul aşa cum trebuie, fără a greşi. Înseamnă preocuparea de a lua întotdeauna cele mai bune decizii, de a depune eforturi cât se poate de mari pentru a atinge performanţa maximă. Copiii perfecţionişti îşi stabilesc nişte standarde foarte înalte făcând tot ce le stă în putinţă pentru a le atinge.
Care sunt cauzele perfecţionismului?
O combinaţie de factori de mediu şi caracteristici individuale sunt ingredientele care duc la perfecţionism. Unii copii sunt de mici perfecţionisti, într-un sens pozitiv. Îşi doresc să ştie mai mult, să cunoască multe lucruri şi fac asta din plăcere. Se bucură atunci când au o reuşită, iar ambiţia de a-şi depăşi limitele creşte si mai mult.
Alţii, în schimb devin perfecţionişti pentru că mediul, persoanele din jur sunt cele care îi influenţează în această direcţie. Aici putem aminti părinţii care cer foarte mult de la copii: “Sper că nu mă dezamăgeşti şi vei fi primul şi anul acesta la învăţătură”, “Nu înţeleg această notă de 9. Eu nu te-am învăţat aşa, ce se întâmplă cu tine?” etc.
Unii părinţi aleg să-şi condiţioneze iubirea şi atenţia acordată copilului în funcţie de performanţele pe care acesta le are la şcoală: “Dacă iei mâine 10 la lucrare, mergem în oraş la cumpărături, dacă nu, o să faci de zeci de ori culegerea de matematică până înveţi cum se fac exerciţiile”.
Cum recunoaştem copilul perfecţionist?
Copilul perfecţionist este competitiv, nu suportă să fie pe locul doi sau să fie mai slab decât ceilal
