Insistenţele membrilor corpului diplomatic american ca România să accepte 2-3 deţinuţi din Guantanamo Bay s-au lovit în mod repetat de tăcerea oficialilor români - care au afirmat că vor analiza situaţia, eschivându-se însă să dea un răspuns clar.

Primele demersuri ale oficialilor americani au avut loc în 2007, când Brânduşa Predescu, directoarea pentru Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Consiliul Europei şi Drepturile Omului în cadrul Ministerului de Externe, a fost întrebată care sunt posibilităţile ca România să accepte un număr mic de deţinuţi. Brânduşa Predescu a răspuns că va înainta problema noului - pe atunci - ministru de externe Adrian Cioroianu, şi a cerut detalii despre deţinuţii respectivi. Pe de altă parte, oficiala română s-a plâns de timingul nefericit al cererii americane; scena politică din România era oricum în fierbere după aderarea la Uniunea Europeană, iar Consiliul European tocmai pornise o anchetă în privinţa unor posibile centre de detenţie ale CIA pe teritoriul României.

Fostul ambasador al SUA în România, Nicholas Taubman, constata la sfârşitul raportului că nu este foarte încrezător în primirea unui răspuns pozitiv din partea guvernului României, având în vedere că şi demersurile anterioare se ciocniseră de un refuz al oficialilor români; de asemenea, Taubman adăuga că o continuare a demersurilor ar putea fi contra-productivă.

Insistenţe inutile

Cu toate acestea, încercările americanilor au continuat; câteva luni mai târziu, în urma unei discuţii despre poziţia României faţă de situaţia politică din Fâşia Gaza, oficialii americani au readus în discuţie problema deţinuţilor, întrebându-l pe vicedirectorul MAE pentru relaţii transatlantice, Florin Vlad, dacă statul român ar fi interesat de mai multe informaţii despre deţinuţi. Vlad a declinat oferta.

Peste puţin timp, a avut loc o convorbire î