Actualitatea internaţională este dominată de situaţia din Siria unde regimul recurge deocamdată la forţă şi nu la reforme pentru a încerca să calmeze spiritul de revoltă care s-a extins în întreaga ţară.
Reacţiile comunităţii internaţionale sunt numeroase în acest context, dar pentru moment preşedintele Bachar Al-Assad beneficiază de un tratament "de excepţie", cum scrie, ziarul Le Monde.
Declaraţiile şi luările de poziţii sunt numeroase în acest moment: Statele Unite şi Uniunea Europeană cer încetarea violenţelor din Siria, ONU anunţă o reuniune a Consiliului pentru Drepturile Omului cu scopul de a discuta despre Siria, sunt preconizate unele sancţiuni împotriva regimului de la Damasc iar astăzi, într-un mod coordonat şi deci cu atât mai spectaculos din punct de vedere mediatic, ambasadorii sirieni din mai multe capitale europene, printre care şi cel de la Paris, s-au văzut convocaţi pentru a li se spune că lumea civilizată nu este de acord cu tratamentul rezervat contestatarilor din Siria.
În ciuda acestor gestul şi declaraţii, însă, preşedintele sirian nu a fost deocamdată plasat în aceeaşi categorie cu omologii săi din Tunisia şi Egipt, care au trebuit să cedeze puterea, şi nici nu este, pentru moment, comparat cu Muammar Gaddafi, căruia i se cere să renunţe la putere.
În lumea arabă şi în regiunea Orientului Apropiat Siria ocupă un loc aparte şi joacă un rol aparte. În acest moment numărul persoanelor ucise în Siria de forţele guvernamentale a depăşit cifra de 450. Nu este greu de observat că în cazul Tunisiei, Egiptului şi al Libiei au fost necesari mai puţini morţi pentru ca occidentalii să rupă definitiv relaţiile cu şefii de stat respectivi şi să-i pună pe lista neagră. De ce atunci acest comportament "cu mănuşi" faţă de Bachar Al-Assad? Pur şi simplu pentru că Siria are un rol mai mare de jucat în materie de stabilitate într-o
