I se spune, ironic, pe forumurile de discuţii \"conducătorul nostru iubit\". Când a mutat coroana Sfântului Ştefan la parlament, adversarii politici, dar nu numai, glumeau pe seama dorinţei lui de putere, şoptind că vrea să o probeze în fiecare seară. Un banc, desigur, cum sunt şi altele care-l au ca erou pe Orban Viktor, premierul Ungariei.

Despre noua constituţie se vorbeşte că e a lui Orban. Cu greu ar putea fi a Ungariei din moment ce a fost adoptată fără referendum - guvernul a trimis opt milioane de chestionare cetăţenilor, dar a primit doar 900.000 de răspunsuri - fără consultarea opoziţiei sau a societăţii civile. Constituţia a fost votată de majoritatea de două treimi pe care FIDESZ şi satelitul său creştindemocrat o deţin în parlament, şi promulgată de preşedintele Pal Schmitt, fost nomenclaturist comunist care şi-a descoperit recent valorile de dreapta, propulsat în funcţie de acelaşi Orban Viktor.

Noua constituţie, criticată pentru că ar ridica ideologia partidului de guvernământ de dreapta la nivel de doctrină de stat, ar fi urmat, potrivit intenţiilor declarate ale premierului , să rupă definitiv Ungaria de trecutul comunist. Dar poate că dorinţa lui Orban a fost atât de arzătoare încât constituţia a căzut în cealaltă extremă, din moment ce-i îngrijorează pe oficialii de la Berlin. Constituţia, şi nu legea presei, blamată în UE pentru că limitează libertatea de exprimare, i-a făcut pe comentatorii televiziunii publice germane să exclame: "Ungaria e o ruşine a Europei!".

Prin ce păcătuieşte Constituţia lui Orban? Păcat e cuvântul potrivit din moment ce începe cu "Dumnezeu", şi se încheie cu un capitol întreg - fapt neobişnuit în constituţiile statelor democratice - dedicat stării de excepţie şi de urgenţă. Neobişnuit, dar relevant pentru spiritul noii constituţii. Starea de urgenţă poate fi declarată dacă grupări înarma