Leontina nu a văzut niciodată chipul mamei, nici pe al tatălui, nu ştie cum arată părinţii ei. Pentru fetiţa de şase ani, toată lumea ce o înconjoară este cufundată în întuneric. Jucăriile au valoare doar dacă fac zgomot. Atinge cu mânuţele obiectele sau fiinţele pe care le întâlneşte pentru a percepe cu ochii minţii cine sau ce este lângă ea. Îşi omoară timpul jucându-se cu animalele din curte şi cuburile, asta când nu merge la grădiniţă. Dacă o întrebi ceva, îşi drege glasul şi răspunde tacticos: „Uite, ce să fac... Merg la grădiniţă, mă joc. Am prieteni pe Andreea, pe Ana-Maria. Şi animalele îmi plac. Am un căţel, Rex, care fură încălţămintea, şi două pisici, Dorina şi Ges. Uite, să-ţi spun o poezie pe care am învăţat-o cu doamna la grădiniţă: Lângă plopul din poiană/S-a ivit un ghiocel, / Cu scufiţa pe-o sprânceană,/Mic, ca vai de el. / Ce-i cu tine? a ţipat/Bradu-ncremenit: / Tu nu vezi ce vânturi bat/şi că-i ger cumplit?/ (...) Eu am treburi importante,/Ce, crezi că mă joc?“, îşi recită fetiţa poezia gesticulând.
Întuneric
Micuţa Leontina Nicoleta Călin, din comuna doljeană Orodel, este aşa, fără vedere, de când a venit pe lume. Faptul că a fost născută prematur şi că a fost ţinută un timp îndelungat la incubator ar fi cauza suferinţei copilei, care este condamnată să trăiască o lungă noapte de coşmar. Un coşmar pe care părinţii, Mariana şi Ion Călin, îl îndură zi de zi alături de unicul lor copil. „Leontina s-a născut prematur, a fost ţinută la incubator. Dar atunci nu ne-am dat seama că are probleme cu vederea. Nimeni nu ne-a spus nimic. Pe la şase luni am observat că nu este ceva în regulă cu ea, nu reacţiona. Iar când auzea zgomotul unei jucării se speria. Am început să mergem pe la medici şi aşa am descoperit că fetiţa noastră avea dezlipire totală de retină, retinopatie de prematuritate gradul V. Vederea i-ar fi fost afectată c
