Artistul spune că este un mijlocitor între lumea care îl înconjoară şi cea spirtuală, iar pentru a reuşi să trăiască din artă a trebuit să-şi înveţe temeinic lecţiile de viaţă.

Primul contact mai serios cu arta l-a avut în anul 1985, când a devenit elevul Liceului „Octav Băncilă“ din Iaşi, iar în anul 1998 a terminat studiile la Universitatea de Arte „George Enescu“, specializarea sculptură. Cunoştinţele acumulate în toată această perioadă nu i-au fost suficiente aşa că între anii 1999-2000 a urmat o bursă privată post-universitară în Catania, Italia, specializându-se în sculptura clasică, modernă şi brâncuşiană.

Lecţia artiştilor occidentali

„În străinătate am plecat pentru că studiile din ţară nu mi-au satisfăcut nevoia de cunoaştere şi de împlinire artistică. Am lucrat aproape doi ani la Carrara, unde am cărat marmură şi am învăţat arta şlefuirii exact ca pe vremea lui Michelangelo“, povesteşte artistul. Alin Neacşu spune că studiile în Italia despre Brâncuşi l-au impresionat atât demult încât acum simte că marele artist face parte din el.

„Timp de aproape zece ani am făcut sculptură clasică dar de vreo trei ani m-am desprins de ea, şi nu neapărat din dorinţa de a modela forme brâncuşiene. Pot imita sută la sută un Brâncuşi, dar vreau să aduc o prospeţime în nişte teme nefinalizate de acesta. O fac pentru sufletul meu şi, totodată, pentru că este apreciată de cei din jur. Sunt colecţionari, atât aici, cât şi în străinătate, care preferă acest tip de artă“, mai spune sculptorul ieşean. Anii petrecuţi în străinătate l-au învăţat pe ieşean că, dacă vrea să traiscă din artă, trebuie să iasă din carapacea artistului retras în singurătate, pentru a crea.

„Din punctul ăsta de vedere, occidentalii sunt net superiori, dar dispun şi de un financiar în plus faţă de omul contemporan român. De aici pleacă totul. Occidentalii văd obiec