In vara anului 1961 arheologul Nicolae Vlassa, aflat in localitatea Tartaria pentru sapaturi, descopera un mormant stravechi. La prima vedere nu observa nimic iesit din comun, dar dupa excavarea osemintelor si a diverselor odoare gaseste si trei tablite de lut neobisnuite. Fara sa isi dea seama tocmai facuse o descoperire epocala.
De la descoperirea lor pana astazi, tablitele de la Tartaria inca sunt o sursa de controverse. Multi cercetatori straini, ca David Whipp, Boris Perlov sau Iovan Todorovici, sunt de parere ca simbolurile ce apar pe artefacte prezinta prima scrierea a lumii.
Marija Gimbutas, specializata in culturile neolitice europene, era de parere ca inscrisurile gasite pe tablite fac parte din ceea ce numea "vechea scriere europeana".
In tara, Vlassa a fost denigrat si descoperirea lui nu numai ca a fost trecuta cu vederea, dar a fost hulit de cercetatorii romani. Din aceasta cauza Vlassa nu prea facea referiri la tablite si ezita sa vorbeasca despre ele.
Abia dupa Revolutie acestea au inceput a fi analizate in amanunt si de experti romani, ca Gheorghe Lazarovici sau Horea Ciugudean.
Trebuie spus ca Tartaria se gaseste in Transilvania, in judetul Alba, intre Alba Iulia si Orastie.
Cultura Vinca, o minune arheologica est-europeana
Descoperirile de la Tartaria fac parte dintr-o cultura neolitica mult mai vasta, numita Vinca, ce s-a dezvoltat intre 5500 si 4500 i.Hr. pe teritoriul de astazi al Serbiei, Romaniei, Ungariei, Bulgariei si Greciei. La acea vreme era cea mai evoluata societate tribala de pe continent.
In aceasta perioada se fac salturi impresionante. Utilizau plugul, pentru acele inceputuri umile reprezentand o adevarata revolutie, oamenii sunt legati de pamant datorita agriculturii, iar asezarile cresc considerabil fiind cele mai mari ale Europei. Cultu
