Distingîndu-se cu nobleţe în peisajul construit al satelor din zonă, clădirea palatului Jakabffy-Juhos din Zăgujeni impresionează prin dimensiune şi stil, stînd mărturie astăzi unei inedite istorii multietnice.

La începutul secolului al XVII-lea, frămîntările politice de pe teritoriul Moldovei determină o migraţie în masă a negustorilor armeni înspre teritoriile transilvănene. Principele Mihai Apafi al Transilvaniei, dorind să îi atragă în favoarea sa şi vizînd dezvoltarea a ceea ce se va dovedi ulterior cea mai însemnată reţea comercială din răsăritul Europei, încurajează întemeierea unor noi tîrguri şi le garantează autonomie administrativă şi o serie de privilegii. Odată cu intrarea Transilvaniei sub dominaţia habsburgică, comunităţile armene vor trece la catolicism pentru a-şi păstra drepturile şi privilegiile deja obţinute. Intraţi în graţiile Curţii Imperiale de la Viena, armenii îşi vor întemeia două dintre cele mai înfloritoare şi prospere centre transilvănene ale secolului al XVIII-lea, Armenopolis (Gherla) şi Elisabethopolis (Dumbrăveni). În 1721, este atestat oraşul regal liber Armenopolis – construit după planurile arhitectului roman Alexanian, pe pămînturi achiziţionate de la Coroana Habsburgică, de către familiile armene venite din Bistriţa. Unul dintre fondatorii aşezării, Hagopián – judex Jacobus Christophorus, cunoscut apoi ca Jakabffy Kristóf – va fi întemeietorul uneia dintre cele mai importante familii nobiliare ale imperiului. Descendenţii acestuia, Miklós şi Simon, vor primi titlul de Kristóff alias Jakabffy, semnat de însăşi Maria Theresa în 1760. Părăsind Gherla, aceştia îşi vor achiziţiona în 1808, sub forma de donatio mixtae, domeniul de la Zăgujeni din actualul judeţ Caraş-Severin, anexîndu-şi titlului nobiliar atributul „de Zaguzsén“. După moartea din 1841 a lui Miklós, rămas singurul proprietar al domeniului, proprietatea şi ran