De ani de zile, ironizăm politicienii care bat mătănii electorale. Credincioşi postdecembrişti sau liber-cugetători, nu ratează ocaziile de a se arăta evlavioşi, cu o lumînare-n mînă, cu aer sobru, pictînd prin aer cruci solemne. Dacă e vorba de o afişare tip „Tablou cu dreptcredincioşi“, e simplu, nu trebuie decît să-şi asigure un loc în faţă. Dacă însă e pe bază de coadă (la moaşte, bunăoară), lucrurile se complică. Baie de mulţime – baie de mulţime, dar nici chiar aşa! Drept care, uzînd de legitimaţie şi şarm personal, sar peste rînd. Numai moaşte nu se dădeau „prin spate“ în România.

Sigur, nu e exclus ca respectivii să fie de bună-credinţă, poate mergeau la biserică şi-nainte de decembrie 1989 (asta ar fi o chestie!), dar parcă prea se-ntîlnesc la fix cu echipele de filmare. Măcar o dată să fi auzit noi, post festum, de la martori simpli cetăţeni, că un înalt demnitar, lider de partid etc. s-a rugat în tăcere, fără suită şi fără presă, într-un lăcaş de cult. Mai aşteptăm. Ce-s 21 de ani la scara istoriei?

Mătăniile noastre cele nu de toate zilele

Dar noi, noi comentatorii, noi ironicii cum ne situăm faţă de credinţă? Nu cumva batem şi noi mătăniile noastre, tot ocazional, tot pentru imagine – doar că la ei se măsoară prin vot, iar la noi prin tiraj, respectiv rating? N-am reuşit să găsesc o rubrică permanentă de religie în vreun ziar, iar dintre televiziuni doar TVR are emisiuni dedicate (e un fapt, aşa că sper să nu fiu acuzat de partizanat).

Ce scriu ziarele, despre credinţă, într-o zi cu puternică încărcătură religioasă? Cum arată prima lor pagină – fie ele cotidiene exclusiv online sau şi cu ediţie de print?

Am ales Vinerea Mare, atît pentru semnificaţia ei profundă şi complexă în cadrul creştinismului, cît şi pentru că sîmbătă şi în primele două zile de Paşti nu apar toate ziarele.

Prima pagină, aşadar. N-am să menţionez