După ce a dat marea lovitură cu „Vagabondul milionar", un câştigător de Oscar adulat şi, din păcate, hulit de unii, regizorul britanic Danny Boyle împreună cu acelaşi Simon Beaufoy, cu care a trăit experienţa indiană, a semnat scenariul la o poveste adevărată a unui alpinist care rămâne prins sub o stâncă, în vreme ce escaladează singur, singurel nişte munţi din Statul Utah.

Pentru a supravieţui e nevoit să recurgă la o soluţie înspăimântătoare, inclusiv pentru publicul care, ştiind pe deasupra că e şi o întâmplare adevărată, şi obişnuit să trăiască intens la cinema (mă refer mai ales la spectatorii de dincolo de Ocean), a reacţionat violent, adesea fiind nevoie de resuscitări. Când „127 de ore" a deschis ediţia aniversară a Festivalului DaKino chiar ne gândeam dacă să nu apelăm la serviciile SMURD-ului, pentru seara premierei, mai ales că ştim că doctorul Raed Arafat e pasionat de cea de-a şaptea artă. Ai noştri însă, au rezistat mult mai bine, probabil că anii mulţi de comunism suportaţi chiar şi prin generaţiile anterioare i-au întărit. Marea găselniţă a britanicului a fost distribuirea lui James Franco în rolul principal, un californian de 33 de ani, împliniţi pe 19 aprilie, care iniţial a studiat literatura şi s-a apucat de un curs de actorie doar ca să-şi depăşească timiditatea excesivă. Şi iată că între timp a ajuns unul dintre numele cel mai des invocate la Hollywood, ba chiar şi prezentator alături de Anne Hathaway a ediţiei Oscarurilor din acest an.

Ideea acestei pelicule a pornit de la autobiografia (că tot se poartă termenul) lui Aron Ralston. Extrem de inspirat este însuşi afişul în care îndrăzneţul căţărător e prins într-o necunoscută, într-un X pe care-l desenează cei doi pereţi stâncoşi. Muzica e semnată de A.R. Rahman, care face parte tot din echipa câştigătoare a Slumdog-ului. Surprinzător şi remarcabil este faptul că nu te plictiseşt