John Maynard Keynes: "Pe termen lung, suntem toţi morţi"
Hristos a înviat! De fapt, gândurile noastre chiar trebuie să se îndrepte către înviere, întrucât în curând... vom fi toţi morţi. Ne-a spus-o cândva un economist. Şi timpurile s-au apropiat. Nu mai e loc mult pentru jocul de-a prosperitatea, iar criza următoare e după colţ. Ne va mătura cu atâta furie, încât nu trebuie să ne facem speranţă de supravieţuire. Vom fi toţi morţi!
Volumul uriaş al datoriilor, escaladate până la punctul de inflexiune de unde acestea nu mai pot fi plătite, ne spune că nu mai e mult până la acest nefericit deznodământ. Pieţele dansează la ultimul bal în ritmuri nebuneşti şamanice, cu speranţa îndepărtării piezelor rele care s-au strâns să strice beţia consumeristă pe credit a ultimelor zeci de ani. Nu am vrut bătrâneţi liniştite. Nu am strâns. Nu am pus deoparte. Moartea violentă e, aşadar, scenariul care se prefigurează şi pe care l-am ignorat ascunzându-ne în spatele sintagmei potrivit căreia "pe termen lung, suntem toţi morţi".
Afirmaţia de mai sus a fost rostită de economistul britanic John Maynard Keynes, recunoscut pentru modul plastic în care ştia să îşi formuleze ideile. Lucrarea sa "The Economic Consequences of the Peace" a fost best-seller la începutul anilor '20 în SUA, convingând o generaţie întreagă de americani să se ţină departe de afacerile unei Europe al cărei sistem de alianţe şi tratate de la Versailles, bazat pe izolarea Germaniei, era sortit imploziei. Keynes a caracterizat investitorul ca fiind un "animal sperios" şi a definit aurul ca o "relicvă de barbarism". A zis-o din capul locului că prin inflaţie guvernele pot confisca pe neobservate o bună parte din avuţia cetăţenilor şi a afirmat că nu e mijloc mai sigur de a răsturna un status-quo social decât distrugerea monedei. În pieţele financiare agitate ale ultimilor 20 de ani, marcate de
