Adulţii care aleg să stea acasă fără să muncească sau să studieze au devenit un fenomen în întreaga lume, scrie cotidianul britanic „The Daily Telegraph". Spaniolii îi numesc generaţia ni-ni („ni estudian, ni trabajan", adică „nici nu învaţă, nici nu muncesc"), italienii, „bamboccioni" („copii mari").

Potrivit datelor oficiale, în Italia, aproximativ 60% din tinerii cu vârste între 18 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii, cu 10% mai mulţi decât în 1983. Dacă până în urmă cu câţiva ani erau „reţinuţi" acasă de o mamă iubitoare care le oferea totul de-a gata, criza economică a lungit lista de motive. Din ce în ce mai puţini tineri şi-au găsit, în ultimii doi ani, un job stabil şi, implicit, şi-au permis o casă a lor.

Ataşaţi de „cuibul parental"

În Marea Britanie, numărul „copiilor mari", cu vârste între 19 şi 24 de ani, a ajuns la 18,8% în ultima parte a lui 2010, în creştere cu 1,4% faţă de perioada similară a lui 2009. Iar cei mai mulţi dintre ei sunt bărbaţi - peste 60%. Aceşti britanici care preferă confortul din casa părinţilor şi după 20 de ani au fost porecliţi de ceilalţi KIPPERS („kids in parents's pockets eroding retirement savings", în trad. „copii în buzunarele părinţilor care consumă economiile din pensie"). Mai mult, americanii numesc această comoditate ca fiind un „sindrom al cuibului parental", iar statisticile arată că aproximativ o treime dintre adulţii până în 34 de ani din SUA suferă de această „boală".