Pretutindeni comunismul a dat faliment sau a suferit metamorfoze precum în cazul Chinei, însă numai în România a triumfat prosperând, paradoxal, prin parazitarea noii forme de democraţie. Asta-i democraţia originală românească! O democraţie de suprafaţă, o carcasă nouă pentru acelaşi regim vetust.
Toţi vin din trecut. Şi toţi se vor într-acelaşi trecut. Iar noi cu toţii suntem prizonierii, captivii unui trecut impus de alţii, de privilegiile lor sociale de tip feudal şi de satrapi asiatici. Şi din păcate suntem în acelaşi timp şi captivii unor iluzii de schimbare.
Nu se va schimba nimic. Comunismul revine în forţă, sigur pe el şi râgâind a bine pentru învârtiţii istoriei, iar pecetea se va pune curând definitv prin referendumul pentru dictatură. Mulţi dintre români au renunţat, în aceşti 20 de ani, deliberat la libertate pentru a putea trăi în bunăstare. Au intrat în servicii sau pe diferite paliere ale compromisului şi şantajului. Şi trăiesc bine. Pe când cei care au ales libertatea trăiesc din împrumuturi sau aidoma muştelor roind pe cadavrul în putrefacţie al ţării. Iată cum s-a revenit la sintagma optzecistă: „Dumneata intelectual, dar carnea la miliţian"! Deoarece, în istorie, cuvântul „devenire" se aseamănă periculos de mult cu un alt cuvânt: „revenire"!
Astfel, stăpânul dosarelor, marele manipulator din umbră, ne demonstrează cât de inutilă ne este libertatea şi cât de naivă poate fi speranţa noastră! Proiectul libertăţii inutile pare a fi gândit în amănunt şi aplicat pe un popor naiv.
Comunismul triumfă printr-o manevră foarte simplă: solidaritatea tuturor mânjiţilor. Ei preferă să rămână solidari până la pierdere decât să se dea în vileag. De aceea nu va fi arestat Sorin Ovidiu Vîntu. Poate vorbi! Despre foarte mulţi! Să recunoaştem că este o metodă eficientă de acoperire. Ce este mai trist este că pe mâna acestei solidarităţi a mânj
