Istoria plecărilor de la Cotroceni, raportate la imaginea lui Traian Băsescu, a devenit de fiecare dată subiect de dispută. Comportamentul lui Traian Băsescu a încurajat părerea, împărtăşită chiar şi de cei din anturajul său, că e greu să îi stai alături dacă ai personalitate şi opinii. Impresia pe care o creează Traian Băsescu şi pe care a încurajat-o a fost că modelul lui e tipul Emil Boc – umil, ascultător şi gata să execute ordinul chiar dacă îi stă în gât.

În cazul ultimei demisii de la Cotroceni, atât Sebastian Lăzăroiu cât şi Traian Băsescu au dreptate. Sebastian Lăzăroiu are dreptate şi când spune că UDMR este un “partid tolerat”, „un partener comod de guvernare pe care nu are nimeni interesul să-l distrugă”, are dreptate şi când acceptă să îşi dea demisia. Cum şi Traian Băsescu are dreptate să îi accepte demisia.

Funcţia de consilier prezidenţial e una foarte bine definită. Cel care ocupă această funcţie nu se reprezintă niciodată pe sine. Şi dacă exprimând o părere crede că este doar a lui, dă dovadă fie de naivitate, fie de ipocrizie. Fiecare cuvânt are greutate. Orice afirmaţie este interpretată ca poziţie oficială a acelei instituţii – Preşedinţia, respectiv Preşedintele. Chiar şi postarea pe blogul personal a unor opinii are aceeaşi încărcătură cât timp deţii o funcţie în aparatul de stat.

Declaraţia lui Sebastian Lăzăroiu nu putea să fie trecută cu vederea de UDMR. Citind-o, m-am întrebat ce vrea Traian Băsescu. Ce pregăteşte UDMR-ului, ameninţându-l prin vocea consilierului prezidenţial? Nu m-am gândit nicio secundă că domnul Lăzăroiu vorbeşte fără să fie în ton cu intenţia lui Băsescu.

Traian Băsescu nu cred că gândeşte diferit de Lăzăroiu în cazul UDMR. Cred însă că Băsescu nu poate să joace cartea guvernării cu accese de sinceritate. Preferatul Boc rezistă doar pentru că UDMR votează loial aberaţiile acestei guvernări. Trai