- Comentariu - nr. 771 / 28 Aprilie, 2011 Nihil sine deo (IV) Uneori, la facultate, ai ocazia sa intalnesti un profesor ilustru, academician; autorul mai multor tratate, care, din multitudinea de date pe care le detinea, reusea prea putin sa filtreze materia pe intelesul studentilor pentru care preda. Un astfel de caz a existat si in anul 1969, in aula Facultatii de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca, anul III, generatia studentilor nascuti in anul 1948 (pasoptistii). Academicianul pleda, incercand sa glumeasca, in fata celor 50 de studenti, care nu prea intelegeau mare lucru. Sesizand situatia, profesorul se indreapta spre primul rand din amfiteatru si se adreseaza unui student: "Asa-i, Cornele, cum spun eu?” Se ridica in picioare un student robust, cu parul negru si carliontat, posesor al unei danturi stralucitoare. Si studentul Cornel Podar, caci despre el este vorba, explica zambind, pe intelesul tuturor, ceea ce nu reusise, in pledoaria lui savanta, academicianul. Deoarece Cornel Podar era, asa cum spunea Napoleon Bonaparte, "Soldatul cu baston de maresal in ranita”. Era mai in varsta cu sapte ani decat generatia "pasoptista”. Sapte ani, in care a fost tehnician veterinar in judetul Mures, strangand bani, a intrat prin concurs la Facultatea de Medicina Veterinara, pe care a absolvit-o in anul 1971. Avand o medie a notelor intre primii trei studenti din an, a reusit sa prinda un post la "Statiunea de Cercetari Zootehnice din Sangeorgiu de Mures, de unde s-a si pensionat acum trei ani. Dar mai merge si azi acolo, din pura pasiune... Aici, a pornit de jos, ca sef de ferma, si a parcurs cu brio toate etapele consacrarii profesionale, ajungand, in final, la rangul de Cercetator specialist principal. Intre timp, a absolvit, la f.f., si Facultatea de Filosofie, asa ca, daca ar fi facut si politica, actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, si el de profesie medic