Citeam zilele trecute un articol despre “ co-sleeping”, adica mai pe romaneste spus “dormitul in pat cu parintii”, in care , pe langa argumente stiintifice solide pro ( SIDS – sudden infant death syndrome) exista si o parere contra , exprimata poate nu foarte convingator din punct de vedere literar.
Am fost curioasa sa citesc si comentariile ce acompaniaza de regula aceste articole si , precum ma asteptam, parerea contra a declansat o furie generala. Printre cele mai stupide comentarii se regasea ceva de genul “ Pai, pana si primatele dorm cu puii lor”.
Pe moment am fost tentata sa raspund cu un cometariu acid si scurt, (“Am evoluat”) dar mi-am dat seama ca mi-as bate gura de pomana ( sau ‘ tastatura degeaba”).
Ma gandesc insa si la varianta nefericita , in care respectiva mamica traia in fapt in padure, intr-o vizuina de 1 camera, fara caldura iar puiul putea fi cu usurinta atacat de alti pradatori. Intr-adevar in aceasta situatie, pot sa ma declar si eu o adepta a “co-sleeping”.
Sunt deseori fascinata de “ ce mai descopera cercetatorii britanici’ si nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca exista o corelatie intre “pasiunea de a citi” si “numarul de carti pe care il ai in casa’. Slava domnului, ca exista un grup de oameni care au ajuns la o concluzie aproape dumnezeiasca :”Exista”. Bineinteles ca astept cu interes sa-mi spuna si mie daca este o corelatie directa sau inversa.
Ei, bine, lasand la o parte faptul ca “ descoperirile psihologice ale cercetatorilor britanici” ar putea substitui cu succes rubrica “Bancul zilei”, ele fiind deopotriva hilare si inofensive, am inceput sa remarc insa ca mai exista o serie de ‘ descoperiri americane” care influenteaza treptat societatea romaneasca.
O sa va intrebati probabil , cum am sarit asa de la descoperirile britanicilor la cele ale americanilor, si oare ce au in comun cele doua. Pai sincera
