Peter Stein, Ulciorul sfărâmat
Nimic mai previzibil decât o ceremonie de premiere. Nimic mai banal decât obişnuita alternanţă de momente comice, de emoţii şi mulţumiri, întâlnite de multe ori în calitatea mea de Preşedinte al juriului „Premiul Europei pentru teatru". De aceea, înainte de a evoca spectacolele şi artiştii premiaţi la Sankt Petersburg, în cadrul celei de a 14-a ediţii a „Premiului Europa pentru teatru" (12-17 aprilie), merită descris ceea a fost, de astă dată, un eveniment „teatral": decernarea premiilor. Pusă în scenă de un regizor respectat, Andrei Moguchi, seara a început printr-o neaşteptată întâlnire cu trecutul. În faţa celor 1.500 de spectatori, la avanscenă s-a ridicat un prieten, Alexandru Cepurov, celebru istoric al teatrului „Alexandrinski", şi a precizat că mari figuri ale culturii ruse aveau abonamente şi locuri rezervate în sala imperială. Aceasta, explica el, permite localizarea lor şi reconstituirea dispunerii scriitorilor şi artiştilor familiarizaţi cu teatrul emblematic. Idee subtilă a lui Moguchi, premiaţi sunt plasaţi conform reperelor de care dispune istoricul şi aceasta produce o emoţie unică, particulară, când Peter Stein, celebrul regizor al „Livezii cu vişini" şi al celor „Trei surori" la Schaubühne, laureatul principal, se ridică pentru a saluta publicul din loja lui Cehov. Lui Liubimov, figură exemplară a teatrului rus, îi e rezervat fotoliul lui Dostoievski, iar lui Kristian Smeds, cel al lui Turgheniev. Fiecare premiat apare ca „dublul" de azi al unei glorii trecute...
La capătul acestei introduceri particulare, Teatrul Alexandrinski oferă un cadou simbolic întregii săli făcând să coboare memorabila cortină pictată pentru cel mai somptuos spectacol semnat aici, în 1904, de Meyerhold: „Bal mascat", de Lermontov. Câte pagini n-am citit în România şi la Paris despre această montare de o bogăţie rară care, într-un fel,
