Aveţi în faţă o filă din istoria militară a României. De fapt, un întreg catalog. Un veteran de război care anul acesta împlineşte 97 de ani. Dar secolul pe care aproape că îl încheie nu-l doboară: are ochii ageri, pronunţă cuvintele clar şi hotărât, iar când atinge o temă importantă pentru el - căci nu-şi uită firul povestirii! - trânteşte cu palma în masă. Generalul locotenent în retragere Nicolae Sebastian a copilărit în vremea lui Ferdinand, cu amintirea lui Carol I încă proaspătă. Poate vorbi ore întregi, cu lux de amănunte, despre regalitatea românească şi istoria României din ultimele două secole. Iar toate acestea îl fac un interlocutor "regesc".

Domnule general, v-aţi născut exact în anul în care izbucnea Primul Război Mondial şi v-aţi petrecut tinereţea între cele două mari conflagraţii. Şi proveniţi dintr-o familie cu istorie militară...

Sebastian Nicolae: Da, dar nu numai. Familia Sebastian a fost o familie de ctitori. Bunicul meu, colonelul Sebastian, cu domiciliul pe strada Olari nr. 19, unde este astăzi starea civilă, deşi avea 6 copii, a donat Armatei Cartierul Sebastian. Este aşadar o donaţie! Nu ştiu de ce l-au redenumit după 1990. L-au făcut Mihail Sebastian, dar ăsta a fost agent rus, crescut de ruşi. După ce a fost demascat şi dovedit ca spion, pentru că era compromis, ruşii au aplicat în cazul său formula accidentului fatal de maşină. Dar numele lui nu are legătură cu cartierul. Eu mă judec şi în ziua de astăzi cu Primăria ca să revină la numele de "colonelul Sebastian", bunicul meu care a luptat în Războiul de Independenţă.

Haideţi să ne întoarcem la vremurile trecute. Cum era văzută regalitatea în România, în tinereţea dumneavoastră?

S.N.: Regalitatea... Întâmplarea face că un unchi al meu, cu studiile făcute în Germania şi Franţa, a fost numit aghiotant regal pentru Carol I. Carol a fost adus de divanele