Pandurii au dominat şi au stăpînit jocul, Steaua a beneficiat de execuţia de excepţie a lui Tănase. E drept fotbalul? Nu, dar cine a pretins asta?

Bosniacul Vranjes trimite primul şut spre poarta lui Tătăruşanu după 5 minute de la debutul partidei. Pandurii arată ca o echipă care vrea şi poate să joace. Stromajer întăreşte senzaţia după încă două minute, atunci cînd Tătăruşanu reţine în doi timpi. Steaua nu reacţionează imediat, deşi pe teren, în mijlocul acestuia, nu se află frîna numită Bicfalvi, ci eterna speranţă Răduţ. Apoi, Lemnaru (19) se infiltrează printre fundaşii stelişti şi trimite pe jos, dar Tătăruşanu are reflex, plonjează bine, nu ca la meciul cu Dinamo, şi respinge cea mai periculoasă fază a gorjenilor.

Tot Lemnaru

Meciul curge numai spre poarta stelistă, Bonfim greşeşte, era să zic ca un începător, greşeşte, spuneam, în mijlocul careului, mingea e recuperată de acelaşi Lemnaru, care se joacă, se joacă şi îi oferă iar prilejul lui Tătăruşanuă să plonjeze şi să respingă spectaculos. Apărarea roş-albaştrilor cu Geraldo şi Martinovici în centru nu respiră siguranţă, în schimb Pandurii arată bine, ca o echipă care e pe primul loc în clasamentul returului, Steaua arată aşa cum o ştim, dezlînată, cu Bănel inimos şi indisciplinată, cu Tănase lipsit de orizont, cu Maicon mai palid decît în faţa drăguţilor Raţiu şi Viciu. Aşa se face că Gardoş trebuie să recupereze, să centreze şi eventual să şi înscrie, secondat în efort, măcar atît, de Marinescu. Ocaziile vin însă tot dinspre băieţii lui Grigoraş, din nou Lemnaru punînd probleme.

Lecţie de viteză

În minutul 38, Eder Bonfim vrea să centreze şi este pe punctul să trimită mingea în poarta lui Mingote, care priveşte nelămurit cum balonul atinge transversala. La faza imediat următoare, Stromajer îl driblează uşor pe Bonfim, moment care precede faza din minutul 43,