* (Episodul III)
Discutam recent despre scopul unei Burse de Valori şi cineva, un broker, a spus că "este un loc în care brokerii se întâlnesc ca să tranzacţioneze". Iar eu am spus: "Este un loc unde societăţile merg ca să obţină finanţare, iar investitorii merg ca să cumpere acţiuni la societăţi. Brokerii intermediază între aceste două facţiuni şi, fără aceste două entităţi, brokerii ar rămâ-ne fără obiectul muncii. Ar fi o casă goală". Am căzut de acord că fiecare avea dreptate în felul lui, numai că perspectivele noastre erau diferite.
Dar am avut dintotdeauna o bănuială că, la Bursa de Valori Bucureşti, brokerii sunt ca un grup de jucători, care stau pe vine la colţul unei clădiri abandonate, jucând un joc interminabil de zaruri pentru mărunţiş. Pentru că nimeni în Româ-nia nu crede cu adevărat, la bază, în noţiunea de piaţă. Este doar o altă instituţie care le-a fost impusă oamenilor ca parte a Tranziţiei şi singurul ei scop este să servească drept un fundal colorat pentru povestitorul care-şi urzeşte istoria despre transferul de proprietate şi bogăţie (dar nu şi de putere) dinspre statul comunist către status quo-ul post revoluţionar. Din punctul de vedere al transferului real al puterii şi controlului, procesul de tranziţie a fost, din anumite puncte de vedere, doar o iluzie, iar situaţia de la BVB reflectă acest trist adevăr.
Se pare că marii jucători de pe piaţă, societăţile, investitorii şi brokerii, au rămas blocaţi în mentalitatea de tranziţie, trăind într-o perpetuă stare de semi-sufocare, în care mâna moartă a controlului de la centru este imitată de baronii care au înlocuit, să spunem, vechea administraţie. Păstrând vechile reţele, au împiedicat dezvoltarea pieţei libere, şi odată cu ea, creşterea economică de care era atâta nevoie.
Cum altfel s-ar putea explica stagnarea pieţei? Este adevărat că în ultimii 15 ani capitalizarea
