Secretarul de presă al Casei Albe, Jay Carney, a declarat luni că situaţiile din Libia şi Siria sunt diferite, că „Libia este unică'' pentru că Gaddafi a folosit forţele militare împotriva populaţiei civile. Câteva ore mai târziu, în Siria, Bashar al-Assad făcea exact acelaşi lucru ca Gaddafi: scotea tancurile în stradă la Dara'a pentru a reprima populaţia civilă. Cu toate acestea Occidentul nu se grăbeşte să atace Siria şi să protejeze civilii. De ce?

Cu câţiva ani în urmă, Siria părea să fie ţinta certă a etapei post-Irak în războiul anti-terorist. Toate circumstanţele păreau să indice în acestă direcţie. Siria este singurul stat arab care este calificat în mod oficial de Statele Unite drept „sponsor al terorismului'' şi pe bună dreptate: Siria a asigurat „tranzitul'' spre Irak al „insurgenţilor'' care au făcut mii de victime în rândurile populaţiei civile prin atacuri sinucigaşe şi foarte puţine în rândurile ocupantului american. Siria este, alături de Iran, principalul sponsor al organizaţiei teroriste Hezbollah. Legat de Liban, Siria este, alături de Hezbollah, principalul suspect în asasinarea fostului premier libanez Rafiq Hariri. Tot împreună cu Iranul - a cărui voce în lumea arabă o reprezintă - Siria este principalul susţinător al grupării teroriste palestiniene Hamas. De altfel, sediul central al Hamas nu se află în Gaza, unde domneşte absolut, ci la Damasc. Tot la Damasc se află sediul central al Jihadului Islamic palestinian. O mulţime de motive şi toate foarte bune pentru ca Occidentul - sau măcar America - să îndepărteze de la putere, eventual prin forţă, regimul lui Bashar Al-Assad, al treilea din lume, după Coreea de Nord şi Azerbaidjan care a experimentat dinastia prezidenţială.

Siria, mai periculoasă ca Libia

Siria lui Assad este incomparabil mai periculoasă pentru interesele SUA şi ale Europei decât Libia lui Gaddafi, p