Despre monarhia britanică, venerabilă instituţie devenită o celebritate planetară, se spun enorm de multe lucruri. Unii o consideră o caricatură demnă de aruncat la pubela istoriei, alţii văd în această instituţie un veritabil liant al naţiunii engleze. Între aceste două opinii extreme, foarte interesant este punctul de vedere al scriitorilor britanici despre monarhie.

Matei Vişniec ne recenzează în cele ce urmează un roman în care este vorba despre monarhia britanică, cea reală, dar abordată prin prisma unei situaţii fictive.

Toată lumea ştie că există un umor tipic britanic, un umor pe care unii scriitori britanici l-au cultivat cu brio şi atunci cînd au vorbit despre instituţia monarhiei. S-ar părea chiar că monarhia britanică este suportabilă tocmai datorită faptului că supuşii Majestăţii sale Regina Elisabeta a II-a a Angliei sunt dotaţi cu umor.

Iată cam care ar fi concluzia unui roman extrem de intersant scris de Alan Bennett, prozator, scenarist şi dramaturg, roman intitulat, în engleză "The Uncommon reader", în traducere "Un cititor mai puţin obişnuit". El şi-a permis, şi dacă nu ar fi avut umor nu i s-ar fi tolerat probabil acest lucru, să imagineze o poveste în centrul căreia se află chiar regina Elisabeta a II-a, ajunsă la veritabila vârstă de 80 de ani.

Scriitorul britanic îşi imaginează nici mai mult şi nici mai puţin că la vârsta de 80 de ani regina descoperă brusc… plăcerea de a citi, altfel spus că se îndrăgosteşte brusc de cărţi şi de literatură. Înţelegem deci în mod indirect că până la acel moment şi pînă la vârsta de 80 de ani cărţile n-au făcut parte în nici un fel din universul cotidian al suveranei…

Totul începe la Palatul Windsor unde, într-o bună zi, câinii reginei o iau brusc la goană într-o direcţie necunoscută, undeva în spatele bucătăriilor, unde se afla o curte interioară puţin frecventată de suvera