Aproape 100 de copii din întreaga Moldovă învaţă zilnic cum să trăiască fără lumină. Unii dintre ei nu i-au văzut niciodată pe cei dragi, în timp ce alţii şi-au pierdut vederea din cauza unor accidente.

În Liceul „Moldova“ din Târgu Frumos pentru deficienţi de vedere nu se aleargă în recreaţii. Nu se strigă pe coridoare, nu se ascunde nimeni de profesori, dar nici nu se joacă fotbal sau se sare coarda. Se învaţă, însă, pe lângă disciplinele obligatorii din curriculă, şi cum să-ţi trăieşti copilăria şi adolescenţa la fel ca toţi ceilalţi.

Cei aproape 100 de copii care învaţă aici vin în fiecare dimineaţă cu ghiozdanul la şcoală, iar până la prânz cursurile seamănă cu cele din oricare liceu din ţară. După-amiază, însă, începe adevărata muncă.

În genunchi, în faţa copiilor care nu disting întunericul de lumină, sau cu mâinile ghidându-i să facă lucruri care pentru toţi ceilalţi ar părea superficiale, profesorii încep munca de zi cu zi.

„Dimineaţa avem activităţi de predare, iar după-amiaza încep cele educative. Educatorii îi ajută pe cei mici la teme, profesorii care sunt şi ei nevăzători lucrează cu copiii în grupe şi, în funcţie de nivelul de pregătire, îi învaţă Braille. Mai sunt psihopedagogii cu care se fac terapiile specifice de orientare şi mobilitate, dar şi orele de muzică şi de teatru“, spune Margareta Pristavu, directorul Liceului din Târgu Frumos.

Hiperprotejarea, un risc pentru copiii cu deficienţe

Una dintre camerele preferate ale tinerilor care învaţă la liceul „Moldova“ este atelierul de deprinderi de viaţă independentă. Timp de câteva ore pe săptămână copiii învaţă aici cum să facă mici activităţi pe lângă casă.

„Un risc la care sunt supuşi aceşti copii este hiperprotejarea. Părinţii încearcă să-i menajeze cât de mult pot iar acest lucru poate duce la un handicap social. Mamele nu îi las