În Brazilia n-au apărut aproape niciodată reviste culturale de răspîndire şi importanţă naţionale; acum, în anul de graţie 2011, nu există în această ţară de dimensiuni uriaşe nici un echivalent al României literare, de exemplu, sau al „Vieţii româneşti“.

Cîteva dintre marile cotidiene editează, o dată pe săptămînă, suplimente vag culturale, unde se pun laolaltă literatură, pictură, cinematograf, teatru şi muzică, pe suprafaţa cîtorva pagini. Şi cam asta e tot…

În urmă cu un secol, situaţia era – se pare – exact aceeaşi. Împlinirea a o sută de ani de la apariţia revistei acum celebră „Revista Americana”, editată la Rio de Janeiro între 1909 şi 1919, ceva mai puţin de zece ani, poate reprezenta un prilej de memorare a imaginii culturale braziliene de la începutul veacului XX. E interesant să vedem ce se întîmpla la Rio pe la 1900, atunci cînd la Bucureşti se ivea „Semănătorul”, la Iaşi – „Viaţa românească”, iar „Convorbirile literare” şi „Literatorul” aveau deja îndărătul lor o istorie semnificativă.

„Revista Americana” s-a născut cu proiecte mari şi cu speranţe continentale. Adjectivul Americana sugera că ea ar fi urmat să atragă autori din toate ţările Americii Latine, să apropie ţinuturi depărtate geografic unul de altul, să ofere un profil cultural distinct continentului de limbi iberice, în raport cu Europa (spre care se privea cu admiraţie) şi cu Statele Unite (spre care se privea cu invidie). Ca aproape tot ce s-a imaginat în Brazilia de cînd Brazilia există, deziluziile şi renunţările au survenit mai devreme decît fuseseră aşteptate.

Ca să scoţi o revistă culturală de proiecţie naţională şi de aspiraţii continentale era nevoie bineînţeles de bani: publicul amator nu prea se înghesuia să cumpere aşa ceva. Doar cu o finanţare sigură proiectul avea şanse de reuşită – iar finanţarea a venit din partea Ministerului de Externe brazilian,