Nicolae Grigorescu este, fie că ne place, fie că nu, cel mai curtat pictor român, cel care a iscat cele mai costisitoare pasiuni printre colecţionari, cel care poate oferi şi comercianţilor ambiţioşi creşteri de cotă de la o vânzare la alta. Nicolae Grigorescu ne demonstrează de un an încoace că operele lui importante nu sunt doar în muzee şi că, de multe ori, povestea picturilor care au "rămas acasă" este chiar importantă.

Colecţionarii au un patrimoniu Nicolae Grigorescu, despre care se pot spune multe, fiecare tablou are o mică istorie proprie, bazată pe iubirea celor care l-au cumpărat, păstrat, admirat. Şi, cu toate acestea, valoarea operei lui Grigorescu este greu de estimat de fapt, preţurile negustorilor trebuie să crească mereu, colecţionarii au dreptul să considere că au probabil cel mai "aparte" dintre tablourile lui Grigorescu, iar fiecare muzeograf îşi poate imagina că oricare dintre lucrările intrate în circuitul oficial poate fi preţuită peste oricare dintre tablourile care au dat vârfurile de cotă de pe piaţă pentru artist.

Şi uite-aşa, precum la Deva, 2-3 peisaje Grigorescu copiate şi înlocuite chiar de portar în casa memorială Petru Groza, sunt acum evaluate la sute de mii de euro, şi cota de piaţă a artistului are cinci recorduri consecutive în linie, de la 155.000 la 270.000 de euro. Fiecare casă de licitaţii cu istorie are în top picturi ale lui Grigorescu, iar o statistică realizată pe site-ul tudor-art.ro precizează că au fost adjudecate la licitaţii 73 de picturi şi 10 lucrări de grafică ale artistului numai după anul 1995. Au fost tablouri din colecţii mai mult sau mai puţin celebre, de la dr. Dona la Ion Dolănescu. Numărul lucrărilor lui Grigorescu care s-au tranzacţionat este însă ceva mai mare, printre ele şi o parte din falsurile cunoscute şi înregistrate de specialişti.

Cele mai importatne sunt compoziţiile cu persona