- Social - nr. 772 / 29 Aprilie, 2011 In vremea "pastorului celui rau” al Transporturilor din Romania, Miron Mitrea, garile de prin Transilvania au fost dublu botezate, in romaneste si in ungureste. Cu atat s-a ales si statia (principala) din Stanceni (judetul Mures), pe a carei coscovita si nevaruita din vremuri imemoriale cladire troneaza inscriptia Stanceni – Godemésterháza. Pentru ca, in rest, sunt doar semnele paraginei si ale hotiei, cea din urma atentand la insasi siguranta circulatiei feroviare. Sa le luam pe rand, metodic. Paragina e dovedita de multimea gunoaielor de tot soiul, vizibile indata ce se duce ultima zapada si vine "dulcea primavara”. E drept, pe timpul verii ele sunt acoperite de ierburi ce cresc asa precum le lasa mama natura de-a lungul peronului sau intre liniile ce se desprind la cele doua macaze, adica pe cateva bune sute de metri. In respectiva statie sunt trei linii. Ca fiu si nepot de fosti ceferisti, oameni care au intrat dupa armata intr-o a doua armata, pentru intreaga cariera profesionala, va pot spune ca cea de-a doua linie, din mijloc, asigura transportul rapid, cu acceleratul, pe cand prima, de langa gara, putea fi intrebuintata alternativ de trenurile personale (daca linia principala era ocupata) si de marfare, in timp ce ultima era destinata trenurilor de marfa care, in principiu, n-aveau de ce sa se grabeasca, dar care au fost "carausii” economicosi, nepoluanti si eficienti ai tuturor combinatelor, fabricilor, porturilor si agriculturii dintr-o Romanie candva prospera, cu o baza economica invidiata de toate tarile din jur. Ei, dupa aceasta intinsa, dar necesara precizare, ajung si la celalalt aspect, al hotiei si al periclitarii sigurantei feroviare. Cum transportul de marfa s-a "subtiat”, ba – pe aceasta ruta – a inceput sa devina o amintire, a treia linie a fost scoasa din functiune, de cativa ani. Sinele au ruginit, travers