De patru ani este angajat în armată, dar de 21 are judo-ul în sânge. Sergentul major de la ISU Argeş spune că acest sport l-a ajutat mult în viaţă.
Pasiunea lui Mihai Tistuleasa pentru judo a apărut la vârsta de 10 ani. Pe atunci, un antrenor venea în şcoala generală să-i întrebe pe copii dacă vor să ia lecţii. Cum a fost dintotdeauna o fire activă, el nu a spus „nu” acestei noi experienţe care i se înfăţişa. Aşa că imediat a devenit elev conştiincios la Clubul Sportiv „Viitorul”, actualmente LPS Piteşti, şi a început, încetul cu încetul, să înveţe tainele acestui sport.
„Era imediat după Revoluţie şi nu se ştiau prea multe despre judo. Din curiozitate m-am dus, mi-a plăcut foarte mult şi am continuat. Ca să ne atragă, domnul antrenor a început cu jocuri care ne-au plăcut la vârsta aceea”, povesteşte Mihai.
La aproape doi ani după ce s-a înscris la club, a apărut şi primul rezultat. La Campionatul Naţional de judo pentru copii de la Arad a obţinut bronzul.
„Judo m-a disciplinat”
Mai târziu, respectiv în 2007, el a decis să vină la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş, acolo unde sportul nu a făcut altceva decât să-l ajute.
”În primul rând, judo m-a disciplinat, mi-a organizat mai bine gândirea, am ajuns să iau decizii foarte bune într-un timp foarte scurt. Apoi, în armată, m-a ajutat să rezist la stres şi la efortul fizic. De exemplu, la o intervenţie nu mi se pare că sunt foarte solicitat”, spune el.
Ca şi pompier, experienţa care l-a şocat cel mai mult a fost chiar prima.
„Prima intervenţie nu o voi uita niciodată. A fost la Valea Ursului, un bătrân paralizat căruia i-a luat foc casa şi n-a putut să se salveze, s-a târât până în pragul camerei şi l-am găsit carbonizat. M-a impresionat foarte mult cazul său, dar acum am ajuns să nu mai am momente de acest fel. Acţionez şi gata”, povesteşte Mihai.
