Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional În România, nominalizarea unui şef de serviciu secret ţine, pentru politicieni, în primul rând de apartenenţa la grupul-matcă de interese. Există încă mentalitatea că serviciul secret, oricum s-ar numi el, este bun pentru urmărit adversarii politici şi economici şi pentru asigurarea protecţiei în afacerile politico-economice proprii. Astfel că directorii serviciilor de informaţii sunt tot timpul apelaţi în discuţiile aprinse care se revarsă chiar şi public ca fiind "omul lui...". În istoria noastră post-decembristă, pornindu-se de la principiul amintit, au ajuns şefi de servicii secrete oameni ale căror calităţi erau cuantificate explicit de către politicienii – oameni de afaceri care i-au numit. Din păcate, astfel de personaje s-au calificat la faţa locului, devenind interesaţi de proiectarea viziunilor pentru care fuseseră numiţi. Mai departe, aceştia au promovat ofiţeri după chipul şi asemănarea lor, buni la toate pentru interesele partidului, găştii, şlehtei etc.
Zilele acestea, Statele Unite ale Americii se pregătesc să îşi schimbe directorul CIA, iar favorit este pentru această poziţie, potrivit presei americane, generalul David Petraeus. Numele acestui general a început să fie cunoscut pe tot mapamondul după ce a preluat comanda operaţiunilor din Irak, în contextul situaţiei dramatice, de atentate şi cu aspect de război civil ce părea că a scăpat din mâinile SUA. Odată cu venirea la comandă a generalului Petraeus lucrurile în Irak s-au stabilizat, iar militarul a fost promovat drept comandant al Comandamentului Central al SUA. Cum situaţia din Afganistan se deteriora, generalul a fost trimis în această zonă de război, acceptând, practic, o funcţie inferioară. Ca strateg pe cele două fronturi ale SUA şi ca artizan al luptei contrainsurgenţilor, generalul
