- Editorial - nr. 772 / 29 Aprilie, 2011 Nu o data, in ultimul timp, i-am auzit pe unii, suparati pe viata pe care o duc, clamand, din pacate: "Aceasta Romanie de rahat!”. Ca intotdeauna, am fost de acord ca supararea lor pe traiul zilnic este indreptatita, ca necazurile ii apasa pe romanii care o duc tot mai greu, dar niciodata nu am agreat injuratura, dezavuand luarea in desert a numelui tarii. A patriei in care ne-am nascut si in care traim! Asa cum traim. Pentru ca, de foarte multe ori, in spatele unei nemultumiri revarsate la furie, chiar la ura, se ascunde cu totul altceva. Romanul care isi iubeste intr-adevar tara, asa cum e ea aceasta Romanie actuala, necajita, tarata prin toate noroaiele postdecembriste de toti nechematii, de toti gangavii politici, de toti incapabilii orgoliosi si goi de sentimente, nu poate agrea imbecilitatea absoluta a unor ghiorlani. Nu tara e vinovata! Nu mama noastra, a tuturor, ci toti aceia care o conduc! Tara, patria (cuvant tot mai rar folosit, precum si patriotismul si nationalismul romanesc!) este pamantul mosilor si stramosilor nostri, cu aceeasi limba, cu aceeasi credinta oglindita in legea strabuna, cu traditiile unui neam nascut crestin, primul in aceasta batrana Europa. Cei care ne-au lasat aceasta patrie doreau nu glorie si mariri, ci prosperitatea si neatarnarea ei. Pentru aceasta neatarnare au luptat inaintemergatorii, la Posada, la Podul Inalt, la Codrii Cosminului, la Calugareni, la Selimbar, apoi la 1848-1849, la Grivita, la Plevna, la Smardan, in 1877, in Primul si Al Doilea Razboi Mondial! Ei, santinela, aici la Portile Rasaritului, aparand Occidentul si valorile lui, au faurit o tara. Sunt aceia pe care Domnul Limbii Romane, Mihai Eminescu, ii pomenea si in "Scrisoarea III”: "Ramaneti in umbra sfanta, Basarabi si voi Musatini,/ Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,/ Ce cu plugul si cu spada ati intins