Oamenilor de litere le place să citeze fraza biblică „La început a fost Cuvântul“. Însă cei care slujesc alte muze afirmă că la început a fost gestul, ritmul, muzica sau culoarea. Nu ne amestecăm în disputa dintre muze şi nici nu ne propunem să stabilim cine sau ce a fost mai întâi. Dar ne place să credem că la început a fost inteligenţa creatoare. Numai omul inteligent era în stare să zămislească idei pe care să le transpună în pictură, în muzică, în versuri, să construiască o casă nu doar ca adăpost, ci şi ca lăcaş al artelor. (...)

Oamenilor de litere le place să citeze fraza biblică „La început a fost Cuvântul“. Însă cei care slujesc alte muze afirmă că la început a fost gestul, ritmul, muzica sau culoarea. Nu ne amestecăm în disputa dintre muze şi nici nu ne propunem să stabilim cine sau ce a fost mai întâi. Dar ne place să credem că la început a fost inteligenţa creatoare. Numai omul inteligent era în stare să zămislească idei pe care să le transpună în pictură, în muzică, în versuri, să construiască o casă nu doar ca adăpost, ci şi ca lăcaş al artelor. De sute de secole, astfel de oameni au creat o minune care nu este proprie niciunei alte specii pe pământ: cultura. Oamenii culturii nu cunosc graniţele nici în timp, nici în spaţiu. Un Homer, un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven se „simt“ bine în orice secol şi în orice ţară unde cultura este pre Publicitate ţuită la adevărata ei valoare. Cultura nu poate fi dirijată, ţinută în frâu, pentru că este un act de libertate absolută, un act de creaţie asemănător celui divin. Mulţi creatori, pedepsiţi pentru nesupunere faţă de canoanele vremii, au intrat mai târziu în memoria nemuririi ca simboluri ale supremei libertăţi interioare. De la Esop la Byron, de la autorii picturilor rupestre până la impresioniştii francezi, omul de creaţie a căutat – cum se spune că ar fi rostit Eso