Zilnic, milioane de români se întreabă de ce soarta lor este atât de rea. De ce nu mai pot să îşi simtă sufletul uşor şi să zâmbească încrezători. De ce le merge rău şi de ce nu pot să râdă, decât din joi în Paşte. Şi nici atunci din toată inima.

Există un rău în viaţa românilor care îi obligă să fie trişti şi îngânduraţi, chiar şi atunci când le ies în cale copacii înfloriţi, mângâiaţi de soarele primăverii. Oricât ar părea de paradoxal, tot ceea ce este neprietenos şi ostil, este adus în existenţa noastră de către semenii care ne înconjoară. Românii sunt nefericiţiti din cauza românilor. Există anumite categorii pentru care producerea răului este un mod de existenţă, deşi în statutul lor profesional este desemnată ca target suprem producerea şi apărarea binelui. Lângă noi trăiesc oameni care ne rănesc şi ne aduc suferinţă. Ar trebui să îi cunoaştem, dar trecem pe lângă ei cu indiferenţă, fără a-i socoti vinovaţi de dramele noastre. Cine sunt aceşti oameni? De ce trebuie să facă ei parte din existenţa noastră? De ce trebuie să îi suportăm, fără a-i condamna? Chiar dacă nu îi cunoaştem şi nu îi vedem zilnic, românii răi există şi dirijează cu o fatalitate descurajantă destinele românilor buni.

Românii răi care au cea mai mare influenţă asupra vieţii noastre nu fac parte dintr-o categorie numeroasă. Ei fac parte din corpul magistraţilor, care reprezintă în România puterea judecătorească. Există oameni care nu păşesc niciodată în viaţă pragul tribunalelor şi al judecătoriilor. Există pe de altă parte un număr nedefinit de oameni care au destinul legat ireversibil de activitatea judecătorilor şi procurorilor. Un număr de aproximativ 7000 de magistraţi din România hotărăsc destinele a mii de români, de cele mai multe ori în rău. Credibilitatea justiţiei este în cădere liberă, încă de la începutul aridei democraţii pe care pretindem că o construim. Corupţia