La Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, Galeria „Galateca“ găzduieşte un regal de artă purtând semnătura pictoriţei Olga Morărescu-Mărginean – expoziţia de acuarelă „Semne pentru bucurii matinale“, pe care le-aş numi mai curând semne pentru bucurii mărunte fără de care răsăritul de soare ar rămâne cenuşiu, trilul nevăzutei păsări – ecou de absenţă, floarea, frunza, ramul – urmă de zbor neînceput, orizontul – vamă dinspre nimic înspre niciunde. (...)
La Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, Galeria „Galateca“ găzduieşte un regal de artă purtând semnătura pictoriţei Olga Morărescu-Mărginean – expoziţia de acuarelă „Semne pentru bucurii matinale“, pe care le-aş numi mai curâ Publicitate nd semne pentru bucurii mărunte fără de care răsăritul de soare ar rămâne cenuşiu, trilul nevăzutei păsări – ecou de absenţă, floarea, frunza, ramul – urmă de zbor neînceput, orizontul – vamă dinspre nimic înspre niciunde. În seara de vineri, 15 aprilie a.c., dl Dan Hăulică, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, a evidenţiat „puţinătatea“ mijloacelor cu care artista ştie să ofere prin creaţia sa bogăţie de sensuri, cum în haiku-ul japonez silabele (cele şaptesprezece) tălmăcesc pentru fiecare cititor sensul acela anume adecvat universului (mare sau mic) în care se răsfrânge, întregindu-se mereu altfel. Ai zice, o nimica toată: câteva frunze, nişte linii imaginând pomul vieţii sau hieroglifele zborului, o pasăre (crucificată?) reinventând cântul, o creangă de cireş (înflorit, cum altfel!) amintind de sakura, câţiva stropi (de soare? de ploaie? de foc?), o frunză (o, toamnelor, toamnelor!…) şi, gata grădina „aceea“ deloc interzisă, ba, dimpotrivă, foarte primitoare: „prag de lume şi potecă patimei“ – loc de popas, pot de linişti – acasă. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
@N_P
